- Get link
- X
- Other Apps
- Get link
- X
- Other Apps
A trecut si Ziua Mondiala a Profesorilor cu putina valva despre acest eveniment, dar cu mult mai mult accent pe protestele pe care cadrele didactice le pregatesc.
Profesorii...persoane atat de importante in ceea ce suntem noi, persoane dedicate trup si suflet meseriei lor avand in vedere 'recompensele' pe care toate Guvernele le-au oferit. Toti am avut o invatatoare sau o profa/un prof drag care ne-a schimbat viata prin lucrurile pe care ni le-a transmis cu drag.
Eu una am avut o profa tare draga in gimnaziu (si mai apoi si in liceu) care a trecut de multe ori de bariera psihologica pe care o confera catedra. Cred ca a fost prima profa care venea si se prezenta in clasa cu o gandire pur occidentala. De la ea am invatat un lucru: "Un profesor daca e bun, e bun din primul an in care este la catedra". Acum, sunt de acord cu ideea asta: cand apari in fata elevilor/studentilor trebuie sa fii in primul rand pregatit in materia pe care o predai. Emotiile vin si trec in momentul in care esti stapan pe ceea ce stii si pe ceea ce faci.
Liceul a fost plin de profi de toate felurile: si mai de treaba, si mai acri, profi care impuneau respect prin simpla lor prezenta, dar si profi care nu prea faceau onoare acestei meserii.
Si a inceput facultatea...Aici, am inceput sa privesc cu ochi mai critici pe cei care veneau in fata noastra, la catedra. Asta probabil si datorita (sau din cauzam depinde din ce punct de vedere privim) faptului ca am in casa doua cadre didactice care au destul de multi ani la activ in meserie si de la care am invatat mai multa pedagogie decat orice curs de profil. Am avut (si am) avantajul de a putea face multe comparatii intre cadrele didactice pe care le cunosc si din acest motiv, de multe ori, ma las dusa de val si nu sunt atenta la ce spune proful, ci la cum spune.
Acum am putut sa disting mult mai usor si sa apreciez in mod diferit profii de curs si profii de seminar. Cred ca pe la mai toate Universitatile se intampla ca profii de curs sa faca din activitatea lor o simpla prelegere, fara a atrage cu ceva anume studentul. Sunt si profesori la care merg cu drag la cursuri pt ca imi place sa ii ascult (desi uneori cursul e naspa :D). La profii de seminar e altceva, cu ei stabileste altfel de relatii. Ce tare e atunci cand vezi ca proful de seminar se face mai usor de inteles decat cel de curs :P (legat si de faptul ca poti fi si tanar, si prof bun).
Ok...deci, profesorii sunt oamenii aia faini care se chinuie cu noi cativa ani din viata (a lor si a noastra), pe care atunci ii injuram, dar cand absolvim le multumim. Sunt oamenii care ne indruma spre ceea ce alegem sa facem in viata atunci cand poate parintii nu mai pot decide pentru noi.
Profesorii...persoane atat de importante in ceea ce suntem noi, persoane dedicate trup si suflet meseriei lor avand in vedere 'recompensele' pe care toate Guvernele le-au oferit. Toti am avut o invatatoare sau o profa/un prof drag care ne-a schimbat viata prin lucrurile pe care ni le-a transmis cu drag.
Eu una am avut o profa tare draga in gimnaziu (si mai apoi si in liceu) care a trecut de multe ori de bariera psihologica pe care o confera catedra. Cred ca a fost prima profa care venea si se prezenta in clasa cu o gandire pur occidentala. De la ea am invatat un lucru: "Un profesor daca e bun, e bun din primul an in care este la catedra". Acum, sunt de acord cu ideea asta: cand apari in fata elevilor/studentilor trebuie sa fii in primul rand pregatit in materia pe care o predai. Emotiile vin si trec in momentul in care esti stapan pe ceea ce stii si pe ceea ce faci.
Liceul a fost plin de profi de toate felurile: si mai de treaba, si mai acri, profi care impuneau respect prin simpla lor prezenta, dar si profi care nu prea faceau onoare acestei meserii.
Si a inceput facultatea...Aici, am inceput sa privesc cu ochi mai critici pe cei care veneau in fata noastra, la catedra. Asta probabil si datorita (sau din cauzam depinde din ce punct de vedere privim) faptului ca am in casa doua cadre didactice care au destul de multi ani la activ in meserie si de la care am invatat mai multa pedagogie decat orice curs de profil. Am avut (si am) avantajul de a putea face multe comparatii intre cadrele didactice pe care le cunosc si din acest motiv, de multe ori, ma las dusa de val si nu sunt atenta la ce spune proful, ci la cum spune.
Acum am putut sa disting mult mai usor si sa apreciez in mod diferit profii de curs si profii de seminar. Cred ca pe la mai toate Universitatile se intampla ca profii de curs sa faca din activitatea lor o simpla prelegere, fara a atrage cu ceva anume studentul. Sunt si profesori la care merg cu drag la cursuri pt ca imi place sa ii ascult (desi uneori cursul e naspa :D). La profii de seminar e altceva, cu ei stabileste altfel de relatii. Ce tare e atunci cand vezi ca proful de seminar se face mai usor de inteles decat cel de curs :P (legat si de faptul ca poti fi si tanar, si prof bun).
Ok...deci, profesorii sunt oamenii aia faini care se chinuie cu noi cativa ani din viata (a lor si a noastra), pe care atunci ii injuram, dar cand absolvim le multumim. Sunt oamenii care ne indruma spre ceea ce alegem sa facem in viata atunci cand poate parintii nu mai pot decide pentru noi.
Comments
Stii ce ma intreb? Cati oamnei au curajul sa-si doreasca (sa-si doreasca cu adevarat, in cel mai pur sens al cuvantului) sa fie viitorii profesori? Pentru ca ceea ce vad eu in jur ma ingrozeste si ma inspaimanta; viitorii profesori pe care ii vad eu in jurul nostru (ma refer la cadrul oferit de facultate in primul rand) nu mi-ar castiga niciodata nici respectul, nici multumirirle ulterioare. Si ma tem ca in aceeasi situatie se vor afla si viitorii lor elevi! Trist, nu?....
ReplyDeleteTrist, dar cred ca pana la urma valorile au sa iasa la suprafata. Ok, suntem destul de jos, dar la un moment dat ne vom si ridica! Oamenii aia putini care isi doresc sa faca meseria asta din pasiune: ei vor ajuta la ridicarea noastra.
ReplyDelete