consecinte si reponsablitati

De mici suntem invatati sa ne asumam anumite responsabilitati si sa suferim consecinte pe urma faptelor noastre.
Fie ca suntem invatati sa ingrijim o floare sau sa incuiem usa cand plecam de acasa, fie ca ni se spune "du-te si invata!" sau "du-te si fa treaba!", ne dam seama ca toate faptele noastre au un scop.
Cat suntem mici nerespectarea responsabilitatilor noastre nu poate avea consecinte foarte drastice si de cele mai multe ori ele sunt preluate de maturii din jurul nostru. Trecand de pragul psihologic al majoratului, incepi sa iti dai seama ca lumea se asteapta de la ceva mai mult din parte ta si iti vine din ce in ce mai greu sa lasi treaba ta in seama altcuiva...pt ca si acel "altcuiva" va avea treaba lui pe care trebuie sa o faca.
Traim in societate si asta ne obliga sa ne asumam responsabilitati si sa suferim consecinte. E deranjant, incorect si, pe alocuri, lipsit de bun simt ca o consecinta a faptelor tale sa se reverse asupra celor din jur.
Cum poti trai tu, ca om, cand stii ca altii sufera din cauza ta? Cum poti tu, ca om, sa fii pedepsit de cei care sufera din cauza faptelor tale? Si cum poti tu, ca om, sa ii faci in mod constient si voit pe cei din jurul tau sa sufere din cauza ta?

Este, probabil, o tema cu final deschis...