In cadrul unui eveniment organizat zilele trecute de catre AIESEC Iasi ne-a fost prezentat video-ul urmator. Incadrat in tema voluntariatului, el mi-a adus aminte de un citat "Toti oamenii de calitate din istoria lumii au fost modesti". (citat aproximativ din Tudor Arghezi)
Desi video-ul face referire la perioada facultatii, situatia poate fi generalizata la orice categorie de varsta. Dincolo de partea de amuzament a discursului, el prezinta un adevar general valabil: nu toti suntem exceptionali, iar cei care sunt cu adevarat genii prefera sa fie modesti si sa nu faca un titlul de glorie din acest lucru.
In cadrul unei colectivitati, intotdeauna se gaseste o persoana care vrea mereu sa fie lider, se gaseste mereu o persoana care mereu (sau de cele mai multe ori) este cea mai buna, dar si o persoana de statut mediu. Fiecare din ei isi are rostul si farmecul ei.
Piata locurilor de munca demonstreaza ca de multe ori, un student de nota 10 e poate mai putin calificat pentru unele domenii decat unul cu 7. Se intampla ca in cadrul unor discutii cel de nota 7 sa fie mai relaxat (pentru ca stie ca nu are ce pierde), pe cand cel de 10 este mai incrancenat sa nu-si piarda locul privilegiat si beneficiile aferente.
Ne ascundem in spatele unor statusuri si a unor etichete pe care noi insine ni le atribuim, insa cand reusim sa fim sinceri cu noi insine (asta daca reusim vreo data) uitam de motto-urile alea pompoase marca Einstein & co. si ajungem tot la Fergie, nu il mai avem ca model pe Platon, ci tot pe Kanye West...
Ne dorim mereu sa fim in frunte...dar oare meritam acest lucru? Ce e mai de dorit: sa fim primul si sa ne facem treaba prost sau sa fim la mijloc sa fim exceptionali in ceea ce facem?
Desi video-ul face referire la perioada facultatii, situatia poate fi generalizata la orice categorie de varsta. Dincolo de partea de amuzament a discursului, el prezinta un adevar general valabil: nu toti suntem exceptionali, iar cei care sunt cu adevarat genii prefera sa fie modesti si sa nu faca un titlul de glorie din acest lucru.
In cadrul unei colectivitati, intotdeauna se gaseste o persoana care vrea mereu sa fie lider, se gaseste mereu o persoana care mereu (sau de cele mai multe ori) este cea mai buna, dar si o persoana de statut mediu. Fiecare din ei isi are rostul si farmecul ei.
Piata locurilor de munca demonstreaza ca de multe ori, un student de nota 10 e poate mai putin calificat pentru unele domenii decat unul cu 7. Se intampla ca in cadrul unor discutii cel de nota 7 sa fie mai relaxat (pentru ca stie ca nu are ce pierde), pe cand cel de 10 este mai incrancenat sa nu-si piarda locul privilegiat si beneficiile aferente.
Ne ascundem in spatele unor statusuri si a unor etichete pe care noi insine ni le atribuim, insa cand reusim sa fim sinceri cu noi insine (asta daca reusim vreo data) uitam de motto-urile alea pompoase marca Einstein & co. si ajungem tot la Fergie, nu il mai avem ca model pe Platon, ci tot pe Kanye West...
Ne dorim mereu sa fim in frunte...dar oare meritam acest lucru? Ce e mai de dorit: sa fim primul si sa ne facem treaba prost sau sa fim la mijloc sa fim exceptionali in ceea ce facem?
Comments
Post a Comment