despre profesori

(cu mai mult sau mai putin drag)

Sesiunea s-a terminat. Pentru unii mai norocosi, s-au terminat si examenele; pentru altii inca se mai anunta cateva restantei sau mariri. Acesta este motivul pentru care cred ca un post de acest gen se simte util.

Ma gandeam la profi… oricat de diferiti ar fi ei, peste tot, in cam toate facultatile, se aud cam aceleasi povesti despre ei. Despre unul care a fost incurcat cu o studenta (asta vad ca se practica si la licee, gen Jean Monnet), despre altul la care indiferent de cat ii scrii tot de noroc tine daca te trece sau nu, despre unul la care se pica pe rupte sau care altul la care, din contra, se pun note mari.

La facultate, indiferent de cat de multe absolvente ar fi, proportia de cadre didactice de gen masculin e mai mare decat de cele de gen feminin. In preuniversitar, e invers; poate ca acolo ai nevoie de mult mai multa rabdare.

Ca student, intotdeauna gasesti macar un prof la care te duci cu drag si altii la care iti dai seama ca e o pierdere de timp sa mergi la ei la cursuri. Am avut o profesoara in anul 2 la care amfiteatrul era in permanenta plin (se statea si cate 2 pe scaun sau pe trepte), iar altii la care nu faceam nici de o grupa.

E clar ca in meseria asta – multi veniti, putini chemati. Una din profesoarele mele din liceu (nu stiu cum se face, dar din toate cadrele didactice pe care le-am avut de-alungul vremii, cele care m-au marcat cel mai mult au fost femei) ne spunea ca un profesor bun e bun din prima clipa cand ajunge la catedra. Uitandu-ma la profesorii tineri pe care ii avem la seminarii imi dau seama ca asa este. Am avut cazuri in care ne-a venit la catedra o don’soara care tipa la noi sa facem liniste “ca trebuie sa se auda” (ea pe sine!) si alti profi de la care intelegeam mai mult decat de la cei de curs.

Asta e cu profii... unii mai buni, altii care poate ar trebui sa se reprofilezi.