despre rautate

Azi, fiind zi de sarbatoare, m-am gandit sa scriu ceva despre… rautate (spun imediat si de la ce mi-a venit ideea aceasta).

Cred ca fiecare varsta are rautatile ei. Cand suntem mici, suntem rautaciosi cu ceilalti copii pt ca nu vrem sa impartim cu ei jucariile sau dulciurile pe care le avem. Intrati la scoala si, cumva odata cu adolescenta, incep rautatile in ceea ce priveste includerea in grupul de prieteni, invidia in ceea ce priveste reusita scolara si chiar relatia de cuplu. Ne maturizam (mai mult sau mai putin, mai devreme sau mai tarziu) si incepe invidia (mana in mana cu rautatea) pt locul de munca sau functia pe care o detinem, pt familie sau pt copii.

Si vine varsta a treia... aici unde vroiam eu sa ajung. Am vazut ieri, in autobuz, un cuplu care se apropiau de varsta a treia si care statea pe acele scaune mai joase care sunt pt pensionari, femei gravide sau bolnavi (eu m-am asezat pe scaunele inalte din fata lor). In conditiile in care autobuzul nu era chiar foarte plin, cei doi puteau sta si acolo. Doar ca, la un moment dat, a urcat in autobuz o doamna care era abia operata si care nu se putea aseza pe celelalte scaune care erau mai inaile (ci doar pe acestea joase ar fi putut sta). Dar cum erau toate ocupate a preferat sa stea in picioare.

Pe noi, cei tineri, ne-au invatat parintii ca atunci cand vedem o persoana bolnava sa ii dam scaunul, asa-i? Dar pe cei mai in varsta nu i-a invatat nimeni asta?

Desi doamna care statea pe scaun a vazut-o pe femeia abia operata (fara sa vreau am auzit cand a remarcat-o si i-a spus sotului “vezi ca este in spate o femeie operata”), dar nu s-a ridicat sa o intrebe daca nu vrea sa ia loc.

Si acum, vine eu si zic: la varsta a treia cred ca oamenii sunt multumiti cand vad in jurul lor oameni bolnavi si nu toti stiu sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca nu sunt in locul lor. Poate din rautate, unii stiu ca li se cuvine (oarecum) sa ocupe acele locuri in autobuz, dar cand vad un om mai bolnav decat ei nu sunt in stare sa le dea locul.

later edit: din aceeasi categorie a diferentei dintre generatii, trebuie sa povestesc cum azi, in tramvai, era in fata mea un pusti de vreo 6-7 ani care ii spune bunicului sau: "Pitic, pitic..." si o gagica mai micuta (3-4 ani) care, auzind radioul de la vatman ii face concurenta solistului de la Voltaj cantand "Da vina pe..." :))

 Sursa foto