workaholic

In ultima perioada mi-am dat seama ca sunt workaholic. Defapt, cred ca dintotdeauna am fost, doar ca nu am constientizat.

Ma bucur ca, desi zilele astea le-am avut super-pline (in ideea de a-mi duce la capat niste proiecte), am reusit totusi sa-mi pun putina ordine in programul pentru saptamanile viitoare.

Ma gandeam ca intotdeauna mi-a placut sa muncesc pe rupte pentru a-mi duce sarcinile la bun sfarsit la timp; asa puteam la final sa ma bucur de rezultate. Stiu ca pentru multi e un ritm destul de incomod, ca nu multi ii inteleg necesitatea sau ca nu vor sa tina pasul cu el.

Intotdeauna mi-a placut sa stiu de unde plec si unde trebuie sa ajung. Asa, am reusit sa imi fac intotdeauna un program si, macar in ceea ce tine de mine, sa-l si respect. Urasc ideea aia cu "lasa ca vedem noi pe parcurs" (eu nu pot functiona asa).

Asta e filosofia mea de viata (apropo: se spune “filoSofie”, nu “filoZofie”; asa cum se numeste dealtfel si Facultatea). Prefer sa lucrez la inceput, in tihna sau cand sunt odihnita, decat sa las pe ultima suta de metri cand e stresul mai mare si cand nu mai sunt la fel de rationala. Din acest motiv urasc persoanele care nu isi respecta deadline-urile (mai ales cand e vorba de lucru in echipa). Si tot din acest motiv, eu sunt colega stresanta care trimite remindere la colegi pt a le aminti ca trebuie sa isi termine lucrul pt cate un proiect de echipa :)

Da' mie imi place sa lucrez asa, sa stiu mereu ca 1 si cu 1 fac 2, ca un automobil care pleaca din punctul A sigur va ajunge in punctul B si ca, in fond, eu pe mine ma voi putea ajuta in permanenta (pt ca in ceea ce ii priveste pe ceilalti, e discutabil).

sursa foto