Nevoia de a controla

Voi incepe cu o intrebare total neindicata pentru  terapie: De ce simtim nevoia de a-i controla pe ceilalti sau de a controla o situatie? Raspunsul poate fi:

• pt ca asta ne face sa ne simtim mai puternici
• pt ca asta ne da iluzia ca aveam situatia sub control
• pt ca asa putem suplini niste lipsuri pe care le-am suferit in trecut
• pt ca nu cunoastem situatia sau persoana

Urasc ca atunci cand lucrez sau fac ceva sa fie cineva la spatele meu care sa-mi sufle in ceafa si sa-mi verifice fiecare miscare.

Urasc sa fie cineva care sa-mi spuna mereu "trebuie sa faci asa" sau "de ce ai facut asa si nu altfel?". La prima remarca, raspunsul e simplu (si aduce iar a replica din terapie): "cine spune asta?", iar la a doua e si mai simplu "pt ca asa am vrut si am gandit eu!".

Poate e o intoleranta a mea la critica (sau la feedback daca suntem mai draguti), dar mie imi place sa fac eu o treaba de la un cap la altul, sa ma lovesc cu capul de pragul de sus atunci cand ceva nu e bine si doar cand nu sunt sigura pe ceva sa cer ajutor.

Dar e ciudat ca imi place sa fiu mentor pt cei care incep aceleasi lucruri ca si mine, sa le impart din lucrurile pe care le-am invatat eu si imi place sa dau feedback.

De-alungul vietii, suntem mereu controlati:

• pentru scoala, parintii ne controlau la teme
• la servici, superioarii ne controleaza sa ne facem bine sarcinile
• in relatia de cuplu, partenerii se controleaza intre ei din teama de infidelitate
• la batranete, copii isi controleaza parintii pt a se asigura ca sunt bine
• cu totii de Divinitate (:D)

Si atunci, nu ne mai putem purta singuri de grija sau ne indoim doar de capacitatea celorlalti de a-si controla propriul comportament?

sursa foto