Voi incepe cu o intrebare total neindicata pentru terapie: De ce simtim nevoia de a-i controla pe ceilalti sau de a controla o situatie? Raspunsul poate fi:
- pt ca asta ne face sa ne simtim mai puternici
- pt ca asta ne da iluzia ca aveam situatia sub control
- pt ca asa putem suplini niste lipsuri pe care le-am suferit in trecut
- pt ca nu cunoastem situatia sau persoana
Urasc ca atunci cand lucrez sau fac ceva sa fie cineva la spatele meu care sa-mi sufle in ceafa si sa-mi verifice fiecare miscare.
Urasc sa fie cineva care sa-mi spuna mereu "trebuie sa faci asa" sau "de ce ai facut asa si nu altfel?". La prima remarca, raspunsul e simplu (si aduce iar a replica din terapie): "cine spune asta?", iar la a doua e si mai simplu "pt ca asa am vrut si am gandit eu!".
Poate e o intoleranta a mea la critica (sau la feedback daca suntem mai draguti), dar mie imi place sa fac eu o treaba de la un cap la altul, sa ma lovesc cu capul de pragul de sus atunci cand ceva nu e bine si doar cand nu sunt sigura pe ceva sa cer ajutor.
Dar e ciudat ca imi place sa fiu mentor pt cei care incep aceleasi lucruri ca si mine, sa le impart din lucrurile pe care le-am invatat eu si imi place sa dau feedback.
De-alungul vietii, suntem mereu controlati:
- pentru scoala, parintii ne controlau la teme
- la servici, superioarii ne controleaza sa ne facem bine sarcinile
- in relatia de cuplu, partenerii se controleaza intre ei din teama de infidelitate
- la batranete, copii isi controleaza parintii pt a se asigura ca sunt bine
- cu totii de Divinitate (:D)
Comments
Post a Comment