Ne maturizam sau ne instrainam?

Zilele trecute m-am intalnit la un pahar de vorba cu niste vechi amici (sau de fapt amice, ca am fost doar fete), mai exact cu fostii colegi din gimnaziu. Cred ca am mai povestit ca noi, fostii colegi, am avut o relatie speciala, am fost un colectiv foarte unit in clasele 5-8, lucru care s-a mai diminuat cand am ajuns la liceu.

Ca de fiecare data cand ne vedem, am depanat amintiri, am stat la barfe, am facut recensamanatul cu cine si ce a mai realizat si am impartasit planuri de viitor. Si asa am retrait momentele cand copiam temele la mate unii de la altii, cand cei mai inzestrati ii ajutau pe ceilalti si le faceau desene, ne sopteam unii altora cand eram scosi la tabla sau dadeam la copiat cand aveam teze. Am crescut intr-un colectiv echilibrat unde nu existau orgolii intre noi, trageam pt toti sa avem note mari, sa iesim cu totii bine la final de semestru, sa nu ne punem rau cu profii.

Doar ca multe din lucrurile astea au ramas atunci. A inceput subtil o alergatura pt note care ne-a facut sa uitam sa ne mai bucuram de oamenii pe care ii aveam alaturi. Asa a fost in liceu si cred ca unele din comportamente au ramas mostenire, pe alocuri, si prin facultate (doar ca ele nu se rezumau doar la note).

Si acum intreb: de ce pe masura ce anii trec nu reusim sa pastram aceasta colegialitate? De ce colaborarea se transforma in competitie, in cel mai de baza sens al sau? De ce pare ca uneori suntem mai motivati sa realizam lucruri doar pt a le demonstra celorlalti ceva, pt a-i impinge pe ei in jos si nu neaparat pt a creste noi (cu totii), pentru a progresa.

Este poate ceea ce batranul Hofstede numea individualism/colectivism. Cand suntem mici predomina notiunea de noi,ne identificam cu grupul; cand crestem, devine eul mai important decat grupul, ne identificam si luam decizii mai degraba in nume propriu.

Cati dintre prietenii pe care ii aveati in jurul vostru anul trecut, pe vremea aceasta, va sunt si astazi alaturi? Cu cati dintre ei ati mai vorbit la telefon in ultima luna? Dar dintre prietenii de acum 3 ani? E adevarat ca aici o problema sau o posibila cauza o reprezinta si proximitatea geografica, insa nu neaparat pt ca traim intr-o perioada in care chatul de pe Facebook tine destul de bine locul iesitului la suc.

Experientele pe care le traim ne individualizeaza doar sau ne si inraiesc? Relatiile pe care o aveam cu prietenii din copilarie erau mai sincere si mai frumoase decat relatiile de prietenie pe care le avem acum? Caracterul oamenilor se schimba in timp sau sunt lucruri pe care la inceputul unei relatii (indiferent de tipul ei) nu reusesti sa le observi si ele devin pregnante doar cand te distantezi putin?

Multe intrebari… la care raspunsul este DEPINDE (cu o unda de ironie pt cei care au trecut prin Facultatea de Psihologie). Depinde de prietenii pe care ii ai alaturi, depinde de mediul in care ai crescut si de experientele pe care le-ai trait, depinde de cat de mult planurile tale de viitor coincid cu cele ale oamenilor care iti sunt alaturi.

sursa foto