Am scris acest articol pt ca mi-am dat seama ca incepem inca un semestru de mandat (unul important pt activitatea E-teamului). E mult de povestit asa ca... asezati-va bine in
scaun si puneti-va pe citit!
A trecut primul an in care, alaturi de
Adina, ne-am facut de cap: am coordonat recrutari care au iesit peste ceea ce
speram noi, am inceput proiecte noi, am descoperit oameni faini. Si m-am trezit
in primavara anului 2012 cand, desi eram in plin proces de redactare a Licentei,
Cristina m-a facut sa inteleg ca E-team-ul ar mai avea nevoie de mine si ca eu
as mai avea multe de invatat de aici; si asa am ajuns sa mai candidez inca o
data. Echipa era de asta data putin schimbata pt ca intrasera in schema si
Petronela – cu un chef nebun de a face treaba si Andreea – pe care o stiam cat
de meticuloasa era in lucrul sau inca din sedintele de proiect.
Ani la rand E-team-ul si-a facut un nume in
Facultatea de Psihologie ca fiind grupul care realiza instrumente de evaluare
psihologica, mergea la conferinte si scria articole.
Aventura mea in E-team a inceput in anul 2 de facultate; cred ca abia atunci am avut maturitatea cognitiva de a face acest pas :D. Am trecut de interviul de selectie si m-am prezentat la prima Adunare Generala. Era (daca nu ma insel eu foarte tare) o zi de miercuri seara atunci cand dl. profesor Ticu Constantin a strans o gasca de coordonatori de proiecte (care mai de care mai doctoranzi, mai masteranzi sau studenti de licenta) si ne-au prezentat oferta de proiecte pe care E-teamul le punea la bataie in acel an. Am ales unul (si cred ca am tras lozul norocos).
Aventura mea in E-team a inceput in anul 2 de facultate; cred ca abia atunci am avut maturitatea cognitiva de a face acest pas :D. Am trecut de interviul de selectie si m-am prezentat la prima Adunare Generala. Era (daca nu ma insel eu foarte tare) o zi de miercuri seara atunci cand dl. profesor Ticu Constantin a strans o gasca de coordonatori de proiecte (care mai de care mai doctoranzi, mai masteranzi sau studenti de licenta) si ne-au prezentat oferta de proiecte pe care E-teamul le punea la bataie in acel an. Am ales unul (si cred ca am tras lozul norocos).
La jumatate de an dupa acel moment, a inceput o
alta aventura. M-am trezit la un moment dat propusa pt postul de coordonator HR :). Pe
atunci, visam altceva: credeam ca mie mi se potriveste partea de PR, nu prea ma
atragea partea de HR (cu atat mai mult cu cat trecusem prin procesul de
recrutare din E-team care mi se paruse destul de complex si nu stiam daca m-as
fi priceput sa-l gestionez), eram si vreo 4-5 oameni propusi pt postul asta si …
eram putin reticenta. Insa, am zis ca ar fi ok sa incerc, nu neaparat pt
orgoliul meu, cat din respect pt persoana care a avut incredere in mine si m-a
propus pt acel post. La alegeri… m-am trezit alaturi de o groaza de oameni pe
care ii vazusem pana atunci doar fugitiv prin E-team (pe la iesirile in oras,
pe la conferinte, pe la prezentari), lucru care m-a facut sa ma simt si mai
mica si mai neputincioasa. Insa, am avut noroc si am fost aleasa. Eu si inca cativa
oameni: Cristina – care, inainte de alegeri, isi repeta meticulos discursul scris
pe o foaie, Mihaela – care capta atentia tuturor cu rasul ei, Ioana –
care mi se parea tare zapacita, Fanuta – statea tacuta, intr-un colt si parea ca ne scana
pe toti, Adina – care treptat mi-a devenit camarad de aventura in HR si, nu in
ultimul rand, baietii din PR pe care i-am pierdut destul de repede din Board.
Abia atunci cred ca a inceput de drept
aventura… marea aventura! Eram in luna mai, anul 2 de facultate, E-teamul urma
sa-si capete statut juridic in acea vara, iar eu eram una din persoanele care
faceam parte din primul Board „oficial” din E-team, pe postul de HR.
A trecut primul an in care, alaturi de
Adina, ne-am facut de cap: am coordonat recrutari care au iesit peste ceea ce
speram noi, am inceput proiecte noi, am descoperit oameni faini. Si m-am trezit
in primavara anului 2012 cand, desi eram in plin proces de redactare a Licentei,
Cristina m-a facut sa inteleg ca E-team-ul ar mai avea nevoie de mine si ca eu
as mai avea multe de invatat de aici; si asa am ajuns sa mai candidez inca o
data. Echipa era de asta data putin schimbata pt ca intrasera in schema si
Petronela – cu un chef nebun de a face treaba si Andreea – pe care o stiam cat
de meticuloasa era in lucrul sau inca din sedintele de proiect.
Am avut sansa de a creste profesional in
E-team si am invatat sa am
grija de ce las in urma mea pt ca in E-team am descoperit grija asta permanenta
de a gasi oameni buni. Am fost suprinsa
sa merg la interviuri de recrutare in companii si sa mi se spuna pe un ton
admirativ „aaa… da’ esti in E-team!”. Aici, ne-am bucurat
impreuna pt colegii care au primit burse, s-au logodit sau au absolvit, am avut
emotii la sustinerile de licenta sau disertatie, admiterile la master sau
doctorat, am suferit cand unii din noi au avut restante sau cand au avut
probleme personale, am gasit impreuna solutii pentru licente sau pentru proiectele de seminar.
Acum, dupa mai bine de un an jumate de mandat,
incep sa inteleg ceva despre care ne povestea la o conferinta o fosta
presedinta a E-teamului: despre acel moment in care simti ca poti sa dai inapoi
E-teamului ceva din ce ai invatat aici. Asa ca, incet-incet, incepem si noi sa
dam ceva inapoi: poate putin din timpul nostru liber, din experienta acumulata
aici, din suportul si recunoasterea noastra.
Cu drag,
O parte din inimoasa Echipa E-team
Comments
Post a Comment