Luna septembrie
bate la usa. O luna care vine mai mereu la pachet cu melancolia de sfarsit de vacanta, cu
emotia inceputului unui nou an scolar, cu noptile racoroase si zilele ploioase.
Lumea se imbraca mai gros, terasele se inchid. Acum incep sa ma gandesc la cat
de repede a trecut vara, ca mare lucru nu s-a intamplat pe parcursul ei si
ca … ce an complicat urmeaza!
Primavara, oricat
de racoare ar fi, trece repede pt ca stii ca urmeaza vara cand va fi cald, insa toamna… parca
trece mai greu cand stii ca urmeaza iarna si ca va fi si mai frig decat este acum.
Toamna aduce in general cu ea vreme din aia potrivita pt a medita asupra
intrebarilor existentiale ale vietii :P, pt a sta singur fara a avea chef de
nimeni si de nimic, a dormi in continuu, zile in care parca ti-e mereu frig si
vantul bate prea tare, parul nu iti sta cum trebuie si…
nimeni nu te intelege.
Comments
Post a Comment