Experienta de dincolo de birou

Facultatea de Psihologie (sau mai bine zis - masterul de Psihologie organizationala) ma pregateste sa devin un om de Resurse Umane. Ca multi alti absolventi, pana a ajunge angajat intr-o companie, am trecut si trec prin experienta mai multe interviuri de angajare. Unele mai reusite, altele mai putin reusite. Unele esuate din cauza mea, altele… din cauza partenerului de discutie.

Din ele, cateva invataminte am tras, invataminte care poate sunt utile si pentru altii:

1. Intereseaza-te despre companie la care aplici si NU uita informatiile pe care le-ai gasit.

Fiind intr-o cautare permanenta de joburi sau programe de formare, aveam la un moment dat tentatia de a aplica cam pe la orice primeam pe mail de la site-urile de profil. Si… la un moment dat am inceput sa cam incurc firmele, posturile, sursele de informare… si am cam fost sunata de o companie pt interviul telefonic si la intrebarea ”ce stii despre compania noastra” – pauza! Am inceput sa improvizez cand am auzit numele companiei, incercam sa fac conexiuni… dar nu imi aminteam nici cand, nici unde si nici la ce am aplicat.

Am avut si celalalt tip de experienta in care am aplicat, m-au sunat pt programarea unui interviu face-to-face, apoi m-am interesat despre companie si m-am cam luat cu mainile de cap cand am citit anumite pareri negative despre companie :P

2. Recruterul poate fi o oglinda a companiei

Am avut parte de cateva interviuri faine, in care vedeam in fata mea un om de HR care stia ce cauta la mine, avea clar in minte o structura a interviului, dar am intalnit si recruteri care ma intrebam unele lucruri parca doar ca sa treaca timpul (”Si ce ti-a placut acolo?”, ”De ce nu incerci sa faci si altceva?”), lucruri irelevante pt procesul de selectie.

Cred ca un recruter bine pregatit iti poate crea tie (candidatului) o impresie mai pozitiva despre companie decat o face site-ul companiei. Si atunci nu e doar un proces in care candidatul ”se vinde” companiei, ci si compania ”se vinde” candidatului.

3. Profita cat de mult cu putinta de timpul de gandire

Poate ca nu e cel mai bun sfat pe care il pot da, dar incearca sa nu zici ”nu” din prima, de la primul telefon al companiei. Eu am facut-o o data (cand eram tanara si nu stiam ce ma asteapta :P). Am fost sunata de o firma pt un interviu si l-am refuzat pt ca… pur si simplu in perioada respectiva eram full, aveam alte proiecte, nu eram atunci in cautarea unui job. Apoi, cand am inceput cautarile intense, tare ma mai ofticam ca nu am acceptat atunci interviul (sincera sa fiu nici nu retinusem numele companiei ca sa imi dau seama daca a fost sau nu o decizie proasta din partea mea).

4. Sa nu te frustreze un raspuns negativ

Toti recruterii promit ca te vor anunta de rezultat (indiferent daca e unul pozitiv sau negativ)… sau aproape toti. Cei care o fac si iti trimit deobicei pe email raspunsul negativ, o fac intr-o maniera foarte seaca din punctul meu de vedere. Toate raspunsurile negative pe care le-am primit eu sunau la fel: ”Va multumim pt interesul manifestat… Cu toate acestea, am gasit un candidat mai potrivit pt post… Pastram CV-ul dvs. in baza de date”. What about me? Ce nu ti-a placut la mine? Si daca a fost el mai potrivit… la ce a fost mai potrivit? Mai dureaza pana toti recruterii vor invata sa dea si feedback atunci cand resping un candidat sau pana cand vor avea timp sa o faca :D

5. Tinuta conteaza!

A ta, dar si a recruterului. Ai grija sa nu fii distras de acest lucru.

Eu am doua experiente de acest fel. Cu o domnisoara imbracata potrivit pt postul pe care il ocupa si care avea la gat un lantisor foarte frumos – tot interviul m-am uitat doar la pandantivul ei (involuntar!). Apoi, cu un domn care avea o tinuta foarte lejera… ca de plaja (aici am inteles nepotrivirea prin faptul ca persoana nu era din localitate si abia ajunsese dupa un drum lung in locatia unde se tinea interviul). Doar ca in aceasta a doua experienta am invatat sa ignor astfel de detalii si sa ma focuzez pe discutie (fiind patita cu ce mi s-a intamplat cu domnisoara si lantisorul ei frumos :) )

6. Zambeste - te poate scoate din multe belele.

Aici, mai am si eu de lucrat

7. Incearca sa nu ii duci cu zaharelul daca nu stii despre ce e vorba pt ca isi pot da seama destul de usor.
Toate ponturile pe care le gasesti pe net te pot ajuta... mai mult sau mai putin. Poti sa vii cu tema facuta de acasa si sa ai raspunsuri pregatite la acele intrebari standard, dar nu ai de unde sa stii cum va decurge discutia si care e de fapt intentia recruterului atunci cand adreseaza o intrebare. Asa ca tot onestitatea ramane arma cea mai buna. 

Experientele au fost diferite si in mod evident ca si parerile sunt subiective. Am avut un interviu de o ora jumătate (cel mai lung din toate cate am avut), dar in urma caruia am ramas cu o parere super buna despre recruteri, am ramas cu dorinta de a lucra in compania respectiva. Dar am avut si interviuri in care parca recruterul imi cerea feedback despre cat de viabil ar fi proiectul in care ei vroiam sa ma angajeze sau interviuri din care ieseam cu senzatia ca nimic din ceea ce am fost intrebata nu a fost relevant, ca am cam vorbit… vorbe.

Din postura de candidat inveti sa triezi acest gen de experiente, pana o gasesti pe cea ”castigatoare” si iti gasesti un job. Apoi altul, si altul… Imi inchipui ca din postura de recruter frustrarile si perlele colectate sunt mai multe, dar la astea sper sa ajung intr-un alt episod :P

Sursa foto: 1, 2, 3