Un bărbat avea 17 cămile și trei fii. La moartea sa, fiul cel mare a deschis testamentul tatălui său unde scria că: fiul cel mare va primi jumătate din cămilele tatălui său, fiul mijlociu o treime din ele, iar fiul cel mic o noime.
Frații au început să se certe pentru că nu puteau împărți 17 cămile la doi, la trei sau la nouă. Fiul cel mare, văzând ca nu pot ajunge la un consens, a decis să caute soluția în altă parte. A mers împreună cu frații săi la cea mai înțeleaptă femeie din sat.
Femeia i-a ascultat cu răbdare și a citit și ea testamentul. A stat puțin, a cugetat apoi a trimis un slujnic să-i aducă o cămilă din turma ei pe care a adăugat-o celor 17 cămile ale fraților. Apoi a calculat:
Fiul cel mare trebuie să primească jumătate din cămile. 18 împărțit la 2 înseamnă 9 cămile.
Fiul mijlociu trebuie să primească o treime din cămile. 18 împărțit la 3 înseamnă 6 cămile.
Fiul cel mic trebuie să primească o noime din cămile. 18 împărțit la 9 înseamnă 2 cămile.
Adunând cămilele 9+6+2= 17. Înțeleapta și-a luat cămila înapoi și cei trei frați au plecat multumiți de împărțeala făcută.
Morala poveștii:
- Orice problemă se poate rezolva dacă găsim un punct comun. A 18-a cămilă este punctul comun. Nu este greu să găsim această cămilă, dar o dată gasită problema este deja rezolvată.
- Orice problemă poate fi rezolvată dacă există încredere/speranță.
Aceasta poveste a fost preluata de AICI
Comments
Post a Comment