Cand vorbim despre valori si ne
raportam la un grup, sunt sanse foarte mari sa apara ideea de “altruism”. Ne
vom raporta la “altruism” ca fiind acea motivatie intrinseca de a oferi ceva
cuiva in mod dezinteresat / fara a avea o obligatie in acest sens.
Suntem invatati din familie sa nu
fim egoisti; ne indeamna morala crestina si ne incurajeaza mediul
organizational acest lucru pentru a colabora mai eficient.
Imaginea cea mai puternica pe
care o am despre ce inseamna “altruism” este cea a mamei care pregatea masa si,
cand stia ca ajung mai tarziu acasa, punea de o parte portia mea. Acasa invatam
grija aceasta ca fiecare sa primeasca sau sa aiba in egala masura cu toti ceea
ce ni se cuvine la toti, fara a veni ca o solicite din partea altcuiva.
Ajunsi in piata muncii, vedem ca
este important ca si eu, si tu sa ne facem treaba pentru ca suntem parte
dintr-un ciclu. Nici unul dintre noi nu este mai important decat altul pentru
ca si eu depind de tine, si tu depinzi de mine.
Nu este drept “treaba mea” sau
despre “treaba ta”, ci despre treaba noastra. Asa este intr-o echipa.
E drept si ca studiile in domeniu
ne arata ca suntem mai predispusi la acte de altruism dupa varsta de 45 de
ani. Probabil ca experienta de viata ne face sa fim mai altruisiti. Varsta, dar….
si mediul pentru ca un top al tarilor cu rata cea mai ridicata de altruism claseaza Birmania, Marea Britanie si Austria pe primele locuri. Poate si
pentru ca daca suntem noi insine expusi unor situatii mai dificile, suntem mai
predispusi la altruism.
Indiferent de motivele care stau
la baza comportamentelor noastre de ajutorare, “a oferi” va atrage de la sine
si un “am primi”.
Comments
Post a Comment