Despre mileniali s-a discutat si s-a scris destul de mult. Este cumva si firesc sa se intample asa daca ne gandim ca ei reprezinta un segment destul de nou in piata muncii si, in interesul nostru, merita sa cercetam tot ce e nou pentru a sti cum sa-l gestionam.
Sunt generatia celor care s-au nascut intr-o societate democratica, in care avem dreptul sa ne exprimam liber si sa circulam fara prea multe restrictii.
In acelasi context, pe piata muncii au intrat destul de multe companii multinationale care au valorizat deschiderea tinerilor catre alte culturi, competentele lor comparabile cu ale specialistilor din afara si le-au oferit pachete de beneficii motivante.
A existat o perioada cand rata natalitatii a scazut destul de mult in Romania.
Rezultatul? Companiile incep sa aiba o problema in a gasi resursa umana.
Implicatiile? Scade foarte multa varsta la care tinerii isi iau un prim job.
Merg de cativa ani la targurile de joburi si vad foarte multi studenti, uneori chiar elevi, care se intereseaza de companiile din piata. Pe vremea mea (ce urat suna asta!) nu era asa: terminai facultatea, te inscriai la un master si, daca programul iti permitea, iti cautai un job. Atunci asa era contextul: m prins perioada de final a crizei economice si companiile nu prea se grabeau sa angajeze tineri. Tineri nu gaseau foarte multe joburi, asa ca se focusau pe studii. Era deja implementat procesul Bologna in multe Universitati si exista temerea ca doar cu studiile de Licenta iti este greu sa te angajezi in domeniu.
Pare cumva usor de inteles de ce ne este util sa integram in piata muncii o generatie noua, insa poate deveni dificil de gestionat.
Milenialii…
… sunt interesati de cele mai bune oportunitati din piata, sa isi cladeasca o cariera – nu stiu daca este ceva gresit aici.
… vor sa creeze un impact prin ceea ce fac, sa inteleaga de ce fac lucrurile intr-un anumit fel – pentru ca sunt generatia carora li s-a aratat ca pot avea un impact.
… in egala masura, vor sa aiba timp si pentru ei – daca excludem comparatia cu alte generatii / alte vremuri, cred ca este o nevoie fireasca (chiar daca e mai sus in Piramida lui Maslow , ramane o nevoie fireasca). Muncim ca sa traim sau traim ca sa muncim?!
… simt nevoia de apartenenta – sunt foarte apropiati de familiile lor, se implica in comunitati dedicate lor (sunt generatiile care au prins o perioada destul de buna pentru voluntariat in Romania, iar contactul cu mediul ONG i-a facut sa valorizeze relatiile interumane); pana si grupurile on-line tot din partea acestei generatii au aparut.
… sunt asaltati de informatii si de resurse din toate partile (de aici, si articolul despre sindromul gandirii accelerate, cu impact in principal asupra celor din sistemul educational) – in acest context, joburile trebuie sa fie adaptate lor. Ma refer la programele de training, la conditiile de lucru si la modul cum implicam tehnologia in activitatea zilnica.
Din pozitia de specialist in recrutare, vezi usor aceste lucruri in activitatea zilnica. Nu sunt neaparat lucruri gresite, ci sunt doar diferite fata de generatiile anterioare. Cred ca daca ne dorim sa evoluam (in detrimentul de a ne intoarce la situatiile de acum 10, 20 sau 30 de ani) intr-un context in care se respecta anumite valori personale, cel mai simplu este sa ne adaptam contextelor noi, fara a le judeca sau compara cu cele vechi.
Comments
Post a Comment