Povestea Dochiei

Potrivit traditiei populare, pe 1 martie o sarbatorim pe Dochia.

Numele ei provine de la Sfanta Evdochia, o femeie frumoasa si bogata, care si-a trait din plin tineretea. Spre batranete s-a pocait, s-a botezat si si-a impartit averea oamenilor saraci.

Numele Dochiei este in stransa legatura si cu primele zile de primavara, zilele Babei. Legenda spune ca Dochia a plecat intr-o zi cu o turma de oi pe munte. Fiind foarte frig, a imbracat noua cojoace inainte de a porni la drum. De la 1 martie a inceput sa se faca vreme frumoasa si, neputand sa-si duca cojoacele, a inceput sa lase din ele. In ziua in care a dezbracat ultimul cojoc, a inceput un ger asa de aspru incat Dochia a inghetat impreuna cu toata turma.

In timp ce urca spre munte cu oile, Baba a tot tors si a legat un banut de firul iesit din caier. Asa i-a tors Dochia firul lui Martisor, iar de atunci este obiceiul ca parintii sa le puna copiilor, de 1 martie, un martisor in piept. Obiceiul s-a pastrat si in fiecare an, in prima zi a primaverii, oamenii isi daruiesc martisoare.

Se spune ca martisoarele trebuie purtate pana in Ziua Mucenicilor (9 martie), cand se scot si se leaga de ramura unui pom tanar.

Dochia si Martisorul dau si primele semne ale vremii de primavara. Se spune ca daca de ziua Babei va fi timp frumos, atunci primavara si vara vor avea zile frumoase, iar de nu, urate si posomorate. Daca in cele noua zile ale Babei va ninge si va fi frig, atunci primavara va fi friguroasa si furtunoasa.