(Samantha sunt eu :) )
Recent am inceput o formare in coaching si este, cu siguranta, cea mai buna investitie pe care am facut-o vreodata in mine.
Am ales programul de la Metasysteme pentru ca stiam persoane care s-au format aici in trecut. Si cred ca nu intamplator s-au “aliniat planetele” fix acum sa ma inscriu pentru ca acum rezonez destul de mult si cu abordarea sistemica pe care Alain o sustine, ceea ce probabil nu mi s-ar fi potrivit in urma cu ceva ani.
Programul de formare dureaza pana spre final de decembrie si, abia apoi, munca mai grea. Dar cand va veni momentul sa fac ceva in acest sens, am sa anunt.
Pe langa zilele de formare (cursuri in format fizic sau online), programul presupusune si o serie de ore de lucru in diade pentru aprofundarea tehnicilor invatate la curs. Aceasta este partea care ne da “de furca” tuturor pentru ca zilnic trebuie sa strecuram printre celelalte activitate normale aceste exercitii in care depindem si de programul celorlalti colegi.
Marturisesc ca si eu m-am plans putin la inceput si m-am panicat pentru ca nu stiam cum voi gestiona programul. Si am fost asa pana cand am discutat cu o colega careia ii sunt recunoscatoare pentru ca mi-a oferit o viziune diferita.
Discutam duminica intr-o dupa-amiaza - eu stresata ca trebuie sa imi indes programul cu sedinte; ea increzatoare ca va putea recupera in timp ce nu a reusit inca sa faca in primele zile. Si cum a reusit ea sa aiba o stare mai buna decat a mea? A vazut aceste ore lucrate zilnic ca pe niste ore castigate pentru ea.
Este un timp castigat in care avem timp sa reflectam la lucrurile care ne framanta, putem sa invatam de la ceilalti, putem sa devenim mai buni decat eram cand am inceput acest program.
Si daca dupa acest 4 luni de formare reusim sa ne pastram obiceiul de a avea 2 ore zilnic in care sa lucram pentru noi - vom reusi sa crestem enorm. Pentru ca de formarea noastra suntem singurii responibili.
Nu e usor, nu e comod, dar este asa de fain.
Comments
Post a Comment